Urologia

Urologia este domeniul de specialitate al medicinei ce se ocupă cu fundamentele, diagnosticul şi tratamentul bolilor organelor urinare şi organelor sexuale.

Concret, urologia se concentrează pe tratamentul sistemului renourinar masculin şi feminin (rinichi, uretere, vezică urinară, uretră) şi pe sistemul reproductiv masculin (testicule, epididim, vas deferent, vezicule seminale, prostată şi penis).

Boli frecvente
Tumorile, infecţiile şi displazia,  de ex. malformaţii, pot afecta orice organ. Urologii abordează de asemenea bolile ce ţin de urologia copiilor, andrologie şi boli ginecologice care includ şi incontinenţa urinară.

Posibilităţile de investigare şi tehnologia medicală în urologie sunt largi. Într-un laborator, pot fi examinate urina, sperma ejaculată şi diversele secreţii uretrale sau ale prostatei, şi desigur, analiza sângelui. Procesele descriptive care crează imaginile vizuale, sau procedurile endoscopice permit medicilor să facă mai multe în stabilirea diagnosticului.

Metode de examinare

Cistoscopia
Cistoscopia este o examinare endoscopică. Un instrument optic, cistoscopul, este introdus în scopul examinării în vezica urinară prin intermediul uretrei. Prin cistoscop urologul poate să examineze vezica urinară şi uretra prin observaţie directă. Probele de ţesut (biopsia), pot fi deasemenea prelevate prin intermediul cistoscopului. Examinarea durează doar câteva minute.

Cateterizarea
Cateterizarea este denumirea procedeului prin care un cateter este introdus în vezica urinară prin uretră, de aceea este descrisă ca fiind transuretrală. O cateterizare poate deveni necesară dintr-o varietate de motive: retenţie urinară, de ex. pentru golirea vezicii urinare, pentru introducerea medicamentelor, pentru examinarea funcţiilor vezicii urinare (urodinamica), pentru obţinerea urinei curate (rar utilizată în zilele noastre), pentru drenarea urinei după o intervenţie chirurgicală.

Instilarea
Instilarea este procedeul (din latinul: instillare: a insufla, derivat din stilla, picături) care descrie aplicarea medicamentelor lichide, de ex. soluţii, emulsii, sau antibiotice suspensii, citostatice, analgezice, anestezice locale, etc. în organism (în organele cavitare, cavităţi ale corpului şi orificii, articulaţii, conjunctive, etc.) în scopuri terapeutice, de diagnostic sau prevenţie.

Spre deosebire de perfuzie, unde medicamentele sunt distribuite de-a lungul întregului organism prin fluxul sanguin (terapia sistemică), în cadrul procedeului de instilare medicamentul rămâne în zona specifică unde a fost aplicat, având ca scop generarea de efecte locale.

Electrocauterizare
Eliminarea electrică de ţesut organic. Procedura este folosită frecvent pentru îndepărtarea adenoamelor de prostată, de ex. umflături benigne sau blastoame originare din ţesutul glandular.

Terapie
Intervenţiile medicale prin uretră sau alte orificii ale corpului, sunt adesea dureroase şi de asemenea expun pacienţii la riscul de leziuni şi infecţii.

În scopul uşurării şi simplificării examinărilor; pentru evitarea leziunilor, micşorarea riscului de infecţii, şi ameliorarea durerilor, medicul poate folosi un gel suplimentar pentru a face introducerea instrumentului mult mai suportabilă pentru pacient.

Gelurile sterile lubrifiante pentru cateterizări sunt folosite frecvent în instilaţiile uretrale din cadrul cateterizărilor. Aceste geluri sterile sunt de asemenea folosite frecvent în electrocauterizări, electrocoagulări şi electrocauterizări bipolare.

Gelurile anestezice sunt folosite frecvent în timpul intervenţiilor chirurgicale, pentru instilaţii uretrale şi în cistoscopie.

(Nota: Acest text serveşte ca informaţie generală. Vă rugăm să nu încercaţi să vă diagnosticaţi singur, consultaţi un medic specialist când simptomele şi manifestările şi-au făcut apariţia. Aceasta este singura modalitate în care simptomele pot fi evaluate, în mod corect, pe baza experienţei clinice şi a altor etape de diagnosticare.)